Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm astăzi o lucrare inedită din patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar: „Extazul mic” de Lena Constante.
Născută în 1909 la București, Lena Constante a studiat cu Ipolit Strâmbu, Cecilia Cuțescu Storck și Costin Petrescu. În perioada 1931-1935 s-a alăturat echipelor de sociologi conduse de Dimitrie Gusti și a publicat studii privind activitatea iconarilor Savu Moga și Matei Țimforea. A fost căsătorită cu Harry Brauner, renumit etnomuzicolog, frate al cunoscutului artist suprarealist Victor Brauner. Este autoarea unor texte pentru copii („Păpuşile harnice”, „Păpuşile harnice în grădiniţă” și „O poveste cu un tată, o mamă şi trei fetiţe”), dar și a două volume de memorii din închisorile comuniste – „Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România” şi „Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961”.
În tapiseriile sale artista utilizează fragmente de ţesături vechi, ţărăneşti, integrate în ansambluri de mari dimensiuni. Acestea au avut succes atât în ţară, cât şi în străinătate.
Vă invităm să priviți cu atenție felul în care Lena Constante a realizat această lucrare complexă aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.

La final, puteți lectura un fragment din „Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961”: „Am luptat ani de zile pentru a reuşi să trec dincolo de gratiile ferestrei celulei. Acum lupt pentru a face cale întoarsă. Pentru a mă simţi în fosta mea celulă, în celula 11. Închid ochii şi o revăd, în toate amănuntele. Şi deodată mi se pare că timpul s-a întors. Că sunt iar în fosta mea celulă. Am simţit pe piele răceala apei. Simt rugozitatea pânzei. Ştiu că este ultima mea zi de singurătate. Chiar acum îmi îmbrac cămaşa. Trag pe mine pantalonii caraghioşi şi fusta. Fusta mea care nu are croială reglementară. În loc de a fi dreaptă, este uşor evazată la poale. Pentru că eu am primit ultimele două fuste ale lotului. Atât de strâmte, încât au fost nevoiţi să mi le dea pe amândouă şi o pereche de foarfeci şi un ac şi aţă de cusut. Timp de două zile, mâinile mele, lipsite de rost, au tăiat şi au cusut drăgăstos fusta. A pune aţă în ac a răsuci capătul firului pentru a face un nod. A înfinge acul în ţesătură. A-l readuce la suprafaţă trei milimetri mai departe. A se întoarce cu trei milimetri înapoi. A înfinge iar acul şi a-l scoate acum cu şase milimetri mai departe şi iar cu trei înapoi şi iar cu şase înainte… A continua cu grijă. Cu minuţiozitate. Aşa încât cusătura să pară o cusătură civilizată. O cusătură de maşină de cusut. ”
#MuseumsAndChill