Dragi prieteni, #StamAcasa și vă spunem povestea celor două lămpi expuse în sala de artă tradițională a muzeului.
Printre variatele obiecte cu valoare artistică deosebită aflate în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor şi colecţionar se află şi un obiect mai modest din punct de vedere artistic, dar plin de amintirile legate de viaţa familiei Grigore. Este vorba de o lampă cu petrol pentru iluminat, realizată de tatăl viitorului pictor Vasile Grigore.
În arhiva familiei Grigore se află şi fotografii ale unei case modeste, înecată de verdeaţă vara şi troienită de nămeţi iarna, situată pe Bulevardul Filantropia nr. 268, casă în care locuia familia Grigore, binecuvântată de Dumnezeu cu 12 copii – fete şi băieţi, ce înveseleau cu zbenguielile lor spaţiul înconjurător.
Căldura cu lemne şi iluminatul cu lampa erau un lucru obişnuit în acea vreme. De aceea, la anumite evenimente importante din viaţa unei familii (nuntă, botez), un cadou cum ar fi fost o lampă era binevenit şi necesar. Un astfel de obiect a primit şi familia Grigore: o frumoasă lampă decorativă din maiolică, marca Ditmar, aflată azi în patrimoniul muzeului.
Cum a fost posibil ca după aproape 100 de ani un asemenea obiect fragil să fie întreg atunci când o mulţime de copii au roit în jurul lui ani de zile?
Explicaţia o găsim tot la Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor şi colecţionar. Alături de lampa Ditmar se află o lampă modestă, unică, deoarece era „creaţie” a capului familiei, Ioan Grigore. Acesta s-a gândit să protejeze lampa Ditmar din maiolică dăruită soţiei sale cu ocazia căsătoriei şi a realizat o lampă din alamă cositorită, rezistentă la toate vicisitudinile.
I-a folosit experienţa sa de tinichigiu, de mare meşter la Atelierele C.F.R. Griviţa, secţia Vagoane. Avea în jur de 40 de ani când şi-a rupt din timp să creeze o „lampă solidă din tablă de alamă”. Corpul lămpii are o formă cilindrică cu o înălţime de 12 cm şi un diametru de 10 cm. Înălţimea lămpii, fără sticlă, este de 27,5 cm. Cilindrul are în spate, în loc de oglindă o „pavăză de metal” cu două onduleuri, care proteja de riscul incendiului locul în care era agăţată lampa prin intermediul unui orificiu de cca. 1 cm. Pentru reglarea gazului a folosit un mecanism cumpărat de la unul din marile magazine ale firmei Globus (celebră firmă din Zürich specializată în comercializarea cu bunuri de larg consum cu magazine de desfacere şi în România), aşa cum arată inscripţia de pe rotiţa arzătorului, şi un fitil din bumbac. Gaz se găsea de vânzare la găzarii ambulanţi.
Multe trebuie să fi văzut această lampă! A luminat atât în casă, cât şi afară, în nopţile calde de vară. Însă cel mai important rol al ei a fost că a luminat începuturile artistice ale copilului Vasile Grigore.
Timpul a trecut, familia s-a mutat în diverse case purtând în bagaje şi această lampă. Copilul devenit între timp pictorul Vasile Grigore a păstrat-o cu nostalgie.
Poate lumina şi astăzi, atunci când se poate ivi o pană de curent în mult încercatul Bucureşti.
Când a donat colecţia sa de artă statului român, Vasile Grigore a inclus şi această piesă modestă dar rezistentă şi, mai ales, plină de amintiri.
Acum cele două lămpi stau ca două surori, martore tăcute ale unei frumoase perioade din viaţa maestrului Vasile Grigore.
#MuseumsAndChill