Dragi prieteni, cu ocazia sărbătorii dedicate Sfântului Gheorghe, #StamAcasa și vă prezentăm o piesă de ceramică realizată de meșterul Ion Buclescu. Aflat în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar, acest taier se încadrează în ceramica de Horezu. În centrul farfuriei este reprezentat Sfântul Gheorghe pe cal, în timp ce străpunge cu sulița balaurul. Vă invităm să remarcați crucea de la capătul suliței, precum și modul inedit de reprezentare a balaurului.
La muzeul nostru mai pot fi admirate piese realizate și de alți meșteri din zonă: Stelian Ogrezeanu, Victor Vicșoreanu și Grigore Ciungulescu.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, cu ocazia Învierii Domnului, #StamAcasa și vă prezentăm o icoană pe lemn încadrată în Școala rusă, aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar. Iconografia este deosebit de complexă: în centru se desfășoară scena Învierii Domnului și de jur împrejur sunt reprezentate importante sărbători ale creștinătății.
Hristos a înviat!
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă povestim despre pasiunea maestrului Vasile Grigore de a colecționa obiecte cu valoare artistică deosebită, mai ales că maestrul a achiziționat primul său obiect în perioada Paștelui.
„Eram student la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București în anul 1953 și vizitam frecvent muzeele: K.H. Zambaccian, Doctor Dona, Slătineanu. În primul muzeu am văzut portretul lui Theodor Pallady, desen cu dedicație de la marele pictor Henri Matisse – o frumusețe – și „Cap de copil” în bronz de Constantin Brâncuși. La Muzeul Dona am admirat, alături de arta românească (Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza), un „Peisaj” uluitor de frumos al lui Pissarro.
În Colecția de Artă Decorativă Comparată Slătineanu am admirat un desen în cărbune al lui Vincent Van Gogh, „Semănătorul”.
Îmi drămuiam timpul și vizitam Muzeul de Artă al României.
Visam cu ochii deschiși, în dorința de a-mi cumpăra și eu Artă.
Prima achiziție am făcut-o într-o zi de Paști, la Săliște, unde cu banii din bursă am cumpărat o icoană pe sticlă reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe.”
Dragi prieteni, vă prezentăm o valoroasă icoană pe sticlă din Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar, respectiv „Plângerea lui Iisus Hristos”.
În conformitate cu iconografia aceastei teme, și în versiunea iconarilor din Ţara Oltului Iisus este culcat pe catafalc și are o aureolă crucigeră. În plan secund apare Fecioara Maria înveșmântată în negru, cu braţele deschise în rugăciune, apoi cele trei mironosiţe, precum și crucea răstignirii cu însemnele patimilor. Întreaga scenă se desfășoară pe un fundal albastru înstelat. Remarcați somptuozitatea reprezentării și importanța acordată elementelor decorative. Pe catafalc apare înscrisă data, 1867.
Această icoană pe sticlă este clasată în Tezaurul patrimoniului cultural național.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm o altă icoană valoroasă din Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.
Este vorba despre icoana pe sticlă „Iisus cu viţa de vie”, datată în ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Icoana ilustrează un fragment din Ioan 15, 5. Mântuitorul, folosind un exemplu din lumea vegetală, le vorbește apostolilor despre comuniunea dintre om și divinitate: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”. În viziunea iconarilor din Ţara Bârsei, Iisus stă aşezat pe o ladă de zestre. Motivul ar putea fi interpretat drept credință, care este lada de zestre pe care am primit-o de la Iisus.
Îmbrăcat aşa cum apare la răstignire, cu aureola crucigeră, Iisus este înconjurat de vița de vie care crește din coasta Lui și trasează un arc de cerc. Vița intersectează crucea răstignirii, coborând până la pocalul în care Iisus stoarce un ciorchine, ilustrând astfel Taina Euharistiei.
Valoarea icoanei a fost apreciată de specialiști prin clasarea ei în categoria fond a patrimoniului cultural național.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și dorim să vă împărtășim faptul că Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar deține și o sală dedicată artei populare.
Vă prezentăm astăzi o icoană pe sticlă reprezentând „Sfânta Cuvioasă Paraschiva și Maica Domnului Îndurerată”. Icoana a fost realizată în a doua parte a secolului al XIX-lea și este atribuită iconarului Petru Tămaş, membru al unei familii de iconari din Făgăraș, ce a învățat să picteze de la tatăl său.
În stânga imaginii apare Cuvioasa Paraschiva, foarte populară în Moldova, căreia îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase. În partea dreaptă este reprezentată Maica Domnului Îndurerată. Cu mâinile împreunate în rugăciune, Maica Domnului este înveșmântată în maforion negru și priveşte către Iisus răstignit pe cruce.
Familia Tămaş a creat un stil aparte în icoane, caracterizat printr-o abundență de motive decorative. Remarcați modul în care culoarea roșie (semn al sacrificiului) circulă în această reprezentare complexă din punct de vedere iconografic, admirați bogăția elementelor vegetale și a stelelor, precum și bordura din partea superioară a icoanei, decorată cu frunze şi cu falduri alternate cromatic.
Valoarea icoanei a fost apreciată de specialiști prin clasarea ei în categoria fond a patrimoniului cultural național.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă invităm să admirați „Florea-soarelui”, o pictură remarcabilă prin căldura și prospețimea pe care le degajă, prin forța și spontaneitatea tușelor de culoare. Tabloul a fost realizat în tehnica ulei pe pânză, poartă semnătura maestrului Vasile Grigore, precum și datarea acestuia.
Vasile Grigore a fost asistentul profesorului Alexandru Ciucurencu în perioada 1963-1970. Iată ce spunea Ciucurencu în 1963 despre lucrările sale: „Artă izvorâtă dintr-o gândire sinceră și dezinteresată, plină de bucurie și dragoste de viață. O pictură expresivă, simplă și clară. Un cântec al formei și culorii născute deodată printr-o inteligentă observare și interpretare a vieții. Pictură luminoasă, senină, de bun gust, frumos compusă și bine pictată. Îți face plăcere s-o privești. Pictura sa, a lui V. Grigore, vădește personalitate și se va impune.”
Dragi prieteni, vă invităm să vă gândiți în ce măsură acest fragment caracterizează o pictură realizată de maestrul Vasile Grigore la o distanță de 40 ani.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm astăzi o lucrare inedită din patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar: „Extazul mic” de Lena Constante.
Născută în 1909 la București, Lena Constante a studiat cu Ipolit Strâmbu, Cecilia Cuțescu Storck și Costin Petrescu. În perioada 1931-1935 s-a alăturat echipelor de sociologi conduse de Dimitrie Gusti și a publicat studii privind activitatea iconarilor Savu Moga și Matei Țimforea. A fost căsătorită cu Harry Brauner, renumit etnomuzicolog, frate al cunoscutului artist suprarealist Victor Brauner. Este autoarea unor texte pentru copii („Păpuşile harnice”, „Păpuşile harnice în grădiniţă” și „O poveste cu un tată, o mamă şi trei fetiţe”), dar și a două volume de memorii din închisorile comuniste – „Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România” şi „Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961”.
În tapiseriile sale artista utilizează fragmente de ţesături vechi, ţărăneşti, integrate în ansambluri de mari dimensiuni. Acestea au avut succes atât în ţară, cât şi în străinătate.
Vă invităm să priviți cu atenție felul în care Lena Constante a realizat această lucrare complexă aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.

La final, puteți lectura un fragment din „Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961”: „Am luptat ani de zile pentru a reuşi să trec dincolo de gratiile ferestrei celulei. Acum lupt pentru a face cale întoarsă. Pentru a mă simţi în fosta mea celulă, în celula 11. Închid ochii şi o revăd, în toate amănuntele. Şi deodată mi se pare că timpul s-a întors. Că sunt iar în fosta mea celulă. Am simţit pe piele răceala apei. Simt rugozitatea pânzei. Ştiu că este ultima mea zi de singurătate. Chiar acum îmi îmbrac cămaşa. Trag pe mine pantalonii caraghioşi şi fusta. Fusta mea care nu are croială reglementară. În loc de a fi dreaptă, este uşor evazată la poale. Pentru că eu am primit ultimele două fuste ale lotului. Atât de strâmte, încât au fost nevoiţi să mi le dea pe amândouă şi o pereche de foarfeci şi un ac şi aţă de cusut. Timp de două zile, mâinile mele, lipsite de rost, au tăiat şi au cusut drăgăstos fusta. A pune aţă în ac a răsuci capătul firului pentru a face un nod. A înfinge acul în ţesătură. A-l readuce la suprafaţă trei milimetri mai departe. A se întoarce cu trei milimetri înapoi. A înfinge iar acul şi a-l scoate acum cu şase milimetri mai departe şi iar cu trei înapoi şi iar cu şase înainte… A continua cu grijă. Cu minuţiozitate. Aşa încât cusătura să pară o cusătură civilizată. O cusătură de maşină de cusut. ”
#MuseumsAndChill