Dragi prieteni, vă prezentăm astăzi „Ceainic alb, gălbenele și carte”, o pictură realizată de Ion Popescu Negreni, profesor al maestrului Vasile Grigore, despre care am mai discutat într-o postare anterioară.
Pentru maestrul Vasile Grigore nu era importantă doar valoarea lucrărilor colecționate, ci și armonia dintre acestea. Iată ce povestea Vasile Grigore în 2003: „Pe pereții unui apartament cu trei camere și hol am expus lucrările pe trei rânduri. Acestea dialogau între ele cu o simpatie discretă. Când plecam de acasă la facultate sau la atelier, înainte să încui ușile, spuneam: Vă las cu bine și să vorbiți în șoaptă despre viața voastră intimă”.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm astăzi un peisaj de case la Paris, semnat de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, aflat în Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.
Maestrul Vasile Grigore ne povestea, în același an 2003, despre modul în care și-a alcătuit colecția: „Începusem să colecționez Artă și în scurt timp am primit de la profesorul meu Rudolf Schweitzer-Cumpăna un desen în creion și o acuarelă înfățișând „Case din Paris”. Primele inițieri în Artă de la el le-am primit. Mergeam la el acasă, în Floreasca, astăzi muzeul ce-i poartă numele. ”
Vă prezentăm, de asemenea, studiul „Cal cu căruță”, care cuprinde și următoarea dedicație din partea lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna: „Lui Vasile Grigore. Cu dragoste celui mai talentat student al meu.”
Dragi prieteni, până vom putea călători din nou, vă invităm la Paris prin intermediul imaginației, prin acest peisaj în acuarelă al artistului Rudolf Schweitzer-Cumpăna.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm astăzi un peisaj din Amsterdam semnat de Jean Al. Steriadi, aflat în Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.
Maestrul Vasile Grigore ne povestea, în anul 2003, despre modul în care a achiziționat această lucrare: „Nu o dată am fost invitat de unii colecționari care, din motive personale, mai vindeau câte o lucrare frumoasă și importantă. Așa am cumpărat „Peisaj din Amsterdam” în sepia, de Jean Al. Steriadi, o broderie de linii, „Portretul lui Ștefan Luchian”, litografie, și portretul colecționarului de artă Krikor Zambaccian – tot litografie”.
Dragi prieteni, până vom putea călători din nou, vă invităm la Amsterdam prin intermediul imaginației, prin acest admirabil și delicat peisaj al artistului Jean Al. Steriadi.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm astăzi un expresiv „Portret de femeie” realizat de Ion Irimescu, aflat în Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar. Iată ce nota maestrul Vasile Grigore despre Ion Irimescu: „Mă mândresc cu un număr însemnat de lucrări de bronz ale marelui sculptor și profesor Ion Irimescu. Ușa de la atelierul din Pangratty era întredeschisă, maestrul așteptându-mă să vin. Îi dăruiam câte un tablou cu flori sau vreun nud de femeie și, când plecam împreună spre casa lui, îmi oferea, uneori, câte o lucrare.
Acea zi era pentru mine o mare sărbătoare.”
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă povestim despre pasiunea cu care Vasile Grigore colecționa opere deosebite. Un artist foarte bine reprezentat în colecția sa este Ion Popescu Negreni, care i-a fost și profesor. Iată ce-și amintea maestrul Vasile Grigore: „Din când în când, urcam în atelierul fostului meu profesor de desen de la Liceul Aurel Vlaicu – pictorul Ion Popescu Negreni. Petreceam ore încântătoare căci mă lăsa să răsfoiesc printre zeci de cartoane pictate cu flori, naturi statice, portrete, case; printre ele era și faimosul „Autoportret cu șapca albastră”, o pânză ce poartă pe spate o dedicație impresionant de duioasă pentru mine. Comparativ cu ceilalți artiști pictori din colecția mea, care își înrămau lucrările înainte de a le înstrăina, Negreni îi lăsa pe cumpărători și admiratori să-și aleagă singuri ramele.
„Autoportretul cu șapcă albastră” l-am cumpărat chiar din expoziția retrospectivă de la Muzeul Național de Artă al României. Când am cumpărat Autoportretul pictorul, încântat, i-a pus un reținut vizibil pe sticla tabloului.”
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă povestim despre pasiunea maestrului Vasile Grigore de a colecționa opere cu valoare artistică deosebită.
Într-o postare anterioară aminteam faptul că Vasile Grigore a fost asistentul profesorului Alexandru Ciucurencu în perioada 1963-1970. Între cei doi artiști s-a creat o relație de apreciere reciprocă. Părerea lui Alexandru Ciucurencu despre arta lui Vasile Grigore ați putut-o afla din postarea referitoare la „Florea-soarelui”.
La rândul său, Vasile Grigore a inclus în colecția sa de artă opere valoroase semnate de Ciucurencu, pe care le considera „adevărate capodopere”. Mai mult decât atât, Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar mai deține și un portret intitulat „Pictorul Alexandru Ciucurencu”, realizat de sculptorul Vladimir Predescu.
Dragi prieteni, vă invităm astăzi să admirați lucrarea „Ghicitoarea” de Alexandru Ciucurencu. Pictura ne dezvăluie universul cromatic specific acestui artist și simțul deosebit al culorii, care-l caracteriza. Observați cum tușele de culoare sunt așezate cu spontaneitate și rigoare în același timp, sugerând volumele și încărcând personajul de mister.
#MuseumsAndChill

Dragi prieteni, #StamAcasa și vă spunem povestea celor două lămpi expuse în sala de artă tradițională a muzeului.
Printre variatele obiecte cu valoare artistică deosebită aflate în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor şi colecţionar se află şi un obiect mai modest din punct de vedere artistic, dar plin de amintirile legate de viaţa familiei Grigore. Este vorba de o lampă cu petrol pentru iluminat, realizată de tatăl viitorului pictor Vasile Grigore.
În arhiva familiei Grigore se află şi fotografii ale unei case modeste, înecată de verdeaţă vara şi troienită de nămeţi iarna, situată pe Bulevardul Filantropia nr. 268, casă în care locuia familia Grigore, binecuvântată de Dumnezeu cu 12 copii – fete şi băieţi, ce înveseleau cu zbenguielile lor spaţiul înconjurător.
Căldura cu lemne şi iluminatul cu lampa erau un lucru obişnuit în acea vreme. De aceea, la anumite evenimente importante din viaţa unei familii (nuntă, botez), un cadou cum ar fi fost o lampă era binevenit şi necesar. Un astfel de obiect a primit şi familia Grigore: o frumoasă lampă decorativă din maiolică, marca Ditmar, aflată azi în patrimoniul muzeului.
Cum a fost posibil ca după aproape 100 de ani un asemenea obiect fragil să fie întreg atunci când o mulţime de copii au roit în jurul lui ani de zile?
Explicaţia o găsim tot la Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor şi colecţionar. Alături de lampa Ditmar se află o lampă modestă, unică, deoarece era „creaţie” a capului familiei, Ioan Grigore. Acesta s-a gândit să protejeze lampa Ditmar din maiolică dăruită soţiei sale cu ocazia căsătoriei şi a realizat o lampă din alamă cositorită, rezistentă la toate vicisitudinile.
I-a folosit experienţa sa de tinichigiu, de mare meşter la Atelierele C.F.R. Griviţa, secţia Vagoane. Avea în jur de 40 de ani când şi-a rupt din timp să creeze o „lampă solidă din tablă de alamă”. Corpul lămpii are o formă cilindrică cu o înălţime de 12 cm şi un diametru de 10 cm. Înălţimea lămpii, fără sticlă, este de 27,5 cm. Cilindrul are în spate, în loc de oglindă o „pavăză de metal” cu două onduleuri, care proteja de riscul incendiului locul în care era agăţată lampa prin intermediul unui orificiu de cca. 1 cm. Pentru reglarea gazului a folosit un mecanism cumpărat de la unul din marile magazine ale firmei Globus (celebră firmă din Zürich specializată în comercializarea cu bunuri de larg consum cu magazine de desfacere şi în România), aşa cum arată inscripţia de pe rotiţa arzătorului, şi un fitil din bumbac. Gaz se găsea de vânzare la găzarii ambulanţi.
Multe trebuie să fi văzut această lampă! A luminat atât în casă, cât şi afară, în nopţile calde de vară. Însă cel mai important rol al ei a fost că a luminat începuturile artistice ale copilului Vasile Grigore.
Timpul a trecut, familia s-a mutat în diverse case purtând în bagaje şi această lampă. Copilul devenit între timp pictorul Vasile Grigore a păstrat-o cu nostalgie.
Poate lumina şi astăzi, atunci când se poate ivi o pană de curent în mult încercatul Bucureşti.
Când a donat colecţia sa de artă statului român, Vasile Grigore a inclus şi această piesă modestă dar rezistentă şi, mai ales, plină de amintiri.
Acum cele două lămpi stau ca două surori, martore tăcute ale unei frumoase perioade din viaţa maestrului Vasile Grigore.
#MuseumsAndChill