Dragi prieteni, vă oferim astăzi imaginea picturii intitulate „Natură statică cu scoică și garoafe”. Semnată de maestrul Vasile Grigore în 1998, sperăm să vă aducă o primăvară liniștită!

Dragi prieteni, Sfântul Nicolae (episcop de Mira, sec. IV) este foarte apreciat datorită bunătății lui. Este cunoscut pentru minunea prin care a readus la viață trei copii, pentru generozitatea și discreția cu care a salvat sufletele a trei tinere surori, dar și pentru salvarea unor marinari amenințați de furtună. Vă prezentăm astăzi o icoană aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar: în partea superioară a icoanei apare reprezentat și acest sfânt îndrăgit.

Dragi prieteni, în zile de sărbătoare, vă prezentăm lucrarea intitulată „Ulcica cu flori”, semnată de Ion Musceleanu și datată 1987. Virtuțile de colorist ale artistului sunt evidente în această pictură aflată la Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar: Ion Musceleanu oferă o strălucire deosebită buchetului de flori și fructelor tomnatice prin tușa proaspătă, pasta reliefată, contrastul cald-rece și contururile puternice. Rezultă o pictură care, deși foarte discretă prin tematica abordată, ne transmite o bucurie debordantă și un sentiment de uimire în fața bogăției neasemuite a naturii.
Ion Musceleanu (1903-1997) a studiat la București, avându-i profesori pe Frederic Storck, Dimitrie Paciurea, G.D. Mirea și Constantin Artachino. În 1930 a participat la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură cu o acuarelă intitulată „Case”. Apoi a expus în mod constant la expoziții de grup, atât în țară, cât și în străinătate. Îl regăsim, de exemplu, într-o expoziție organizată în 1968 la Galeria Les Lettres et Les Arts din Menton (Franța), alături de Vasile Grigore și Ion Popescu-Negreni (despre care discutam într-o postare anterioară).

Dragi prieteni, vă prezentam, în urmă cu ceva vreme, „Autoportretul cu șapcă albastră” de Ion Popescu-Negreni, care i-a fost profesor maestrului Vasile Grigore. Vă propunem astăzi să descoperiți impresiile lui Ion Popescu-Negreni despre prima vizită în locuința lui Vasile Grigore. Vă invităm să remarcați faptul că, aproape ca o premoniție, apartamentul artistului care-i găzduia colecția încă în formare este comparat cu un „minimuzeu”.
„20 august [1986]: Ieri au venit Vasile Grigore și Dan Cristian în vizită la atelier.
De aci am plecat la locuința lui Grigore. Un apartament într-un bloc, de pe b-dul Titulescu.
Nu cunoșteam locuința; era pentru prima oară, dar pentru mine a fost o zi mare, am cunoscut un apartament ca o oază a spiritului, un fel de minimuzeu, în cuprinsul căruia lucrările de artă, achiziții de la pictori în viață, trăiesc într-o deplină împăcare și liniște de aleasă ținută spirituală.
Poate că Vasile Grigore e singurul pictor care cumpără lucrări de pictură, ceramică, sculptură și tapiserie de la colegii săi. Economiile sale nu le risipește în trăiri de satisfacții mondene. Nu cunoaște plăcerea volanului. N-are automobil, nici măcar bicicletă. (…) Cu ce a câștigat prin vânzarea picturii sale a cumpărat cărți alese.
Pe etajere vorbesc într-un dialog mici bijuterii de porțelan și bronz, cu imaginile și culorile tablourilor lui Ciucurencu, Baba, Popescu-Negreni, Brădean, Sălișteanu, Blendea, Nedel.
Și icoanele pe sticlă cu mister și durere se orchestrează cu finețea liniei din cadrele meșterilor japonezi.
A fost zi mare pentru mine. Un pictor a cărui operă se împletește cu o conștiință curată și o trăire morală aleasă. Locuița sa reflectă spiritul și personalitatea sa.
Bravo Vasilică, ochilor tăi vioi și limpezi le sărut lumina lor!”

Citat din Ion Popescu-Negreni, „Pagini de jurnal”, Editura ARC 2000, București, 1998.

„Exactitate și Adevăr
Nu i se reproșează oare lui Ingres („Odaliscei” lui Ingres) că are două vertebre în plus… Lui El Greco proporțiile figurilor sale, iar celor create de Michelangelo că au uneori nouă capete…? [capul intrând de nouă ori în înălțimea trupului]. … Dar tocmai aceste două vertebre sporesc frumusețea nudului „Odaliscei”. Iar proporțiile, sau disproporțiile, la El Greco exprimă chiar ce voia el să spună prin figurile sale extatice.”
Această însemnare a lui Theodor Pallady din Jurnalul din 1941 – duminică [8 iunie], publicată în „Pallady scriind. Jurnale, scrisori, însemnări”, ed. îngrijită de Dana Crișan, Compania, 2009, ne arată interesul artistului față de creațiile unor mari maeștri.
Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar deține atât un „Autoportret” în desen semnat de Theodor Pallady, cât și uleiul intitulat „Natură statică cu mască și vas alb”, pe care vi-l prezentăm astăzi. În această operă transpare admirația lui Pallady pentru Renașterea italiană, analizată cu atenție și trecută prin filtrul personal al artistului. Astfel, în plan secund descoperim un tablou în tablou: așezată într-o oarecare asimetrie, lucrarea în grisaille trimite către Sibila din Delfi reprezentată de Michelangelo în Capela Sixtină. Interesant este și faptul că semnătura lui Pallady este încadrată în câmpul de griuri al interpretării Sibilei.

„În pictura lui Constantin Blendea obiectul e definit printr-o pată de culoare, decupată net: armonia culorii coincide cu cea a formelor. Simplificarea urmează legile unei geometrii în care curbele și unghiurile alternează în ritmuri largi, ordonate cu o știință exactă a efectului optic” – afirma Dan Grigorescu.
Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar deține trei lucrări din seria „Geometrică” a lui Constantin Blendea. Vă prezentăm astăzi una dintre aceste picturi echilibrate, calde și tăcute.
Originar din județul Gorj, Constantin Blendea a absolvit în 1956 Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu la clasa profesorului Gheorghe Labin. A organizat expoziții personale, a participat la mai multe expoziții de grup în țară și străinătate, a lucrat ca restaurator, a fost apreciat pentru activitatea sa didactică, dar și pentru operele de artă monumentală realizate. A fost distins cu mai multe premii, cum ar fi Premiul pentru artă monumentală al UAP (1980), Premiul Carravaggio (Roma, 1983) sau Premiul Ion Andreescu oferit de Academia Română (1988).
Constantin Blendea a fost nepotul maestrului Vasile Blendea, a cărui operă este prezentată la Muzeul „Vasile Blendea” din Târgovişte (parte a Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească“ din Târgovişte) – muzeu care s-a constituit în urma donaţiei familiei Maria şi Constantin Blendea.

Legende, elemente mitologice, ecouri medievale sau personaje istorice se deapănă fantezist sub privirile noastre într-o țesătură narativă fără precedent. Ne gândim la prețioasele „Costum III” și „Costum VIII”, „Animal mitologic” și „Armata lui Mihai”, care se păstrează la Muzeul Național de Artă Contemporană, sau la „Portret de femeie” și „Zestrea” de la Muzeul Municipiului București (colecția Pinacotecii București).
Pe această direcție putem descifra și lucrarea intitulată „Letopiseț” semnată de Georgeta Năpăruș, aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar. „Letopiseț” trimite către reprezentările din icoane ale unor scene complexe precum Adormirea Maicii Domnului. Așa cum ilustrările Adormirii Maicii Domnului cuprind mai multe momente în aceeași imagine, „Letopisețul” Georgetei Năpăruș derulează etape diferite ale unei istorii subiective, pe care suntem invitați să o descifrăm.
Georgeta Năpăruș a fost soția pictorului, graficianului și ilustratorului de carte Octav Grigorescu – fratele cunoscutului artist Ion Grigorescu.