Dragi prieteni, vă prezentam, în urmă cu ceva vreme, „Autoportretul cu șapcă albastră” de Ion Popescu-Negreni, care i-a fost profesor maestrului Vasile Grigore. Vă propunem astăzi să descoperiți impresiile lui Ion Popescu-Negreni despre prima vizită în locuința lui Vasile Grigore. Vă invităm să remarcați faptul că, aproape ca o premoniție, apartamentul artistului care-i găzduia colecția încă în formare este comparat cu un „minimuzeu”.
„20 august [1986]: Ieri au venit Vasile Grigore și Dan Cristian în vizită la atelier.
De aci am plecat la locuința lui Grigore. Un apartament într-un bloc, de pe b-dul Titulescu.
Nu cunoșteam locuința; era pentru prima oară, dar pentru mine a fost o zi mare, am cunoscut un apartament ca o oază a spiritului, un fel de minimuzeu, în cuprinsul căruia lucrările de artă, achiziții de la pictori în viață, trăiesc într-o deplină împăcare și liniște de aleasă ținută spirituală.
Poate că Vasile Grigore e singurul pictor care cumpără lucrări de pictură, ceramică, sculptură și tapiserie de la colegii săi. Economiile sale nu le risipește în trăiri de satisfacții mondene. Nu cunoaște plăcerea volanului. N-are automobil, nici măcar bicicletă. (…) Cu ce a câștigat prin vânzarea picturii sale a cumpărat cărți alese.
Pe etajere vorbesc într-un dialog mici bijuterii de porțelan și bronz, cu imaginile și culorile tablourilor lui Ciucurencu, Baba, Popescu-Negreni, Brădean, Sălișteanu, Blendea, Nedel.
Și icoanele pe sticlă cu mister și durere se orchestrează cu finețea liniei din cadrele meșterilor japonezi.
A fost zi mare pentru mine. Un pictor a cărui operă se împletește cu o conștiință curată și o trăire morală aleasă. Locuița sa reflectă spiritul și personalitatea sa.
Bravo Vasilică, ochilor tăi vioi și limpezi le sărut lumina lor!”

Citat din Ion Popescu-Negreni, „Pagini de jurnal”, Editura ARC 2000, București, 1998.